Amantele, colivăreasele şi optimile – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/amantele-colivareasele-si-optimile-de-finala-mondialul-metropolis/

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică – puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

Un articol de Pantacruel|30 Iunie 2014

Cam ca Robben prin careul mic, în ultimele minute ale jocului. Dar să nu anticipăm. Să începem, aşadar, cu începutul.

În prima seară, Mite şi Bajnorică au apărut destul de târziu, după începutul optimilor, însoţiţi de două dansatoare sud-americane la bară fixă, angajate pe timpul turneului final, pe la barurile din Eforie Sud. Încercând să mă afund un pic în Lucescu, de Ioan Chirilă, în pauza meciului, mă cherchelisem niţel cu câteva berici. M-am salutat preţ de o secundă cu cei 4 şi mi-am continuat lectura: “Turul campionatului 1978-1979. Corvinul era pe locul 15 cu 15 puncte. Juca slab…”. Reprezentaţia gratuită oferită de cei doi bărbaţi şi cele două femei, stropită din belşug cu pepsi şi conicac, mi-a distras însă atenţia câteva capitole.

Am aflat, astfel, că una dintre fătuci cea cu pielea de abanos, se lipise trup şi suflet, cu dosul ei generos, de terasele litoralului nostru. Îşi petrecea nopţile libere în camera treişpe-treişpe de la etajul treişpe al Stelei de Mare. Desigur, ziua, alături de colega ei precolumbian(c)ă, picotea pe plaja nudiştilor, străbătută de îndoiala excitantă a microbiştilor cu burţi revărsate, care nu credeau o iotă în filosofia de moment a Seleção.

Noaptea următoare, Mite şi Bajnorică au adus în locul dansatoarelor tuciurii o spălăcită voluptoasă din Ţara (La)lelelor şi o vanzatoare ambulantă de taco. BlondinaMondialul Metropolis a intrat în ritm abia spre ziuă, mai mult silită de broboanele de gheaţă de pe şira spinării, şi de bună seamă nu din pricina scorului nefavorabil de pe tabela de marcaj sau pentru că ar fi fost prea conformistă în materie de amor. Se vedea cât de colo că nu le mai ajungea competiţia acea strâmtă, cu parteneri docili, uşor de întors pe toate părţile.

El o ţinea de şolduri exataziat şi încurcat.

Gâfâielile şi ţipetele lor prefăcute mă lăsau rece. Continuam să-l citesc pe maestru, între cele două partide ale zilei: “(…) Dar nici Gino Corioni nu avea resursele lui Berlusconi . Urma un campionat cu imbatabilii Milan, Juve, Inter, Torino, Sampdoria, Roma şi toate celelalte. Atunci a decis Lucescu să-i aducă pe Hagi, pe Sabău, pe Răducioiu…

În noaptea următoare, înaintea întâlnirii de la miezul nopţii, m-am apucat de Ada şi Ardoarea lui Nabokov: „Cum nu exista nici un ada-sau-ardoarea---vladimir-nabokov-973-681-667-2-492681_bigstrapontin, Ada a fost nevoită să accepte poala tare a lui Van. Era primul contact trupesc al copiilor şi amândoi se simţeau stingheriţi. El o ţinea de şolduri exataziat şi încurcat.”, în timp ce Mite şi Bajnorică aduceau în cameră o grecoaică, cam purie, ce-i drept, şi o costaricană, scăpată parcă de la casa de copii. Studente spuneau ele că sunt. Penelopa, sau cum o fi chemat-o pe năsoasă, zicea că e emoţionată, că se află pentru prima dată într-o cameră la etajul treişpe, la Steaua de Mare.

Atât de emoţionată că uitase şi scopul vizitei şi, în loc să presteze artistic, după cum le fusese înţelegerea, se apucase să tragă de timp, cu pulpiţele strânse bine, până după loviturile de departajare, când peste staţiune s-a lăsat somnul.

A urmat, fireşte, noaptea următoare, când Mite şi Bajnorică au găsit, în sfârşit, două africance dolofane, colivărese ale fotbalului, cu sâni grei. Dar despre aceste  partide de amor nu avem încă amănunte.

Foto cu Mondialul Metropolis, “Lucescu” şi “Amantul Colivăresei”, “Ada şi ardoarea”.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212