Concert de samba la fluier japonez / Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/concert-de-samba-la-fluier-japonez-mondialul-metropolis/

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.

Un articol de Dede's|13 Iunie 2014

Mondialul a început bine! Bine pentru brazilieni şi rău pentru celelate 31 de echipe prezente la turneul final.

Problema pare să se pună, încă din start, exact ca la colţul Gării de Nord, că tot îi plac lui Neymar contractele cu clauze dubioase, „pe banii mei important e să să mă simt bine eu”. Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža , o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.

Lui Nishimura nu i-a plăcut rolul secundar oferit de regizor, care îi permitea doar să plimbe cartonaşele prin scenă, şi a interpretat o samba din fluier cu minge la var, ce i-a adus ropote de aplauze la scenă deschisă.

Miroslav Krleža

Miroslav Krleža

Dacă tot a băgat în plastic, beton şi gazon 11 miliarde de dolari, Brazilia vrea un mic cadou de la FIFA: trofeul. Îl vrea tare de tot, că presiunea străzii e mare şi alegerile bat perpetuu la uşă, chiar şi când te cheamă Dilma, iar japonezul mai sus pomenit, căruia nu-i voi mai scrie numele niciodată , a înţeles perfect acest lucru.

Desigur, Brazilia nu este Coreea de Sud din 2002 (o gazdă care a călcat pe cadavrele câtorva arbitri pentru a se cocoţa în ierarhii) şi nu are nevoie de 6 mâini pentru a fi împinsă de la spate, un singur deget pe meci e suficient.

Brazilia are în acest moment o şansă mare, să devină campioană mondială, şi o neşansă enormă, să îşi piardă capitalul de simpatie strâns cu sudoarea frunţilor lui Pele, Garincha, Zico, Socrates, Ronaldo, Romario, Ronaldinho, Rivaldo şi a atâtor alţi fotbalişti care au scris minunate poveşti cu…picioarele.

Despre croaţi numai de bine, dar scurta şi zbuciumata lor istorie militară ar fi trebuit să-i înveţe că atunci când vrei să câştigi războiul nu faci economie de muniţie, chiar şi atunci când ai în mână o puşcă de înaltă precize, cunoscută în toată lumea sub numele de Modric.

Una peste alta, meciul de deschidere a semănat cu o căsnicie, a debutat pătimaş pentru ca în partea a doua întreaga pasiune să se topească într-un soi de tatonare respectuoasă.

Mondialul Metropolis – trailer

Dar scorul, cât a fost scorul? Cu riscul de a vă dezamăgi, fac un anunţ: aici nu operăm cu scoruri. Ar fi banal!

Foto: Brazilia – Croaţia  şi Mondialul Metropolis – fifa.com

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212