Dramă braziliană (2014): finala Argentina (1986) – Germania (1990) / Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/drama-braziliana-2014-finala-argentina-1986-germania-1990-mondialul-metropolis/

Trei e o cifră magică şi tocmai de aceea avem mari aşteptări de la această a treia finală de Campionat Mondial dintre Argentina şi Germania.

Un articol de Dede's|10 Iulie 2014

Dacă ne uităm peste umăr, apelând doar la memoria de foarte scurtă durată, lucrurile sunt lămurite, Germania a mărşăluit în semifinale, scriind câteva pagini de istorie, în timp ce Argentina s-a şi ne-a chinuit cu Olanda.

Dacă acest mondial ne-a învăţat ceva, şi ne-a învăţat multe, atunci trebuie să reţinem că nicio echipă nu a făcut două meciuri mari sau mici consecutiv.

Germanii se închină la jocul colectiv, argentinienii trag de Messi mai mult decât este cazul. Tăcutul mijlocaş al Barcelonei are parte de o presiune uriaşă, la fiecare colţ de stradă existând o gură care să predice în deşertul de beton despre Maradona de acum 28 de ani şi despre Messi de acum. Lupta prezentului cu legendele trecutului a fost mereu extrem de complicată, dar din când în când, prezentul reuşeşte să se impună.

Ca orice microbist adevărat, dacă am o ocazie să mă fac de râs profit de ea. Aşa că pe modelul studiourile TVR, unde fiecare cuvânt rostit înainte de un meci este contrazis de desfăşurarea jocului, mă aventurez să spun că în comparaţie cu Maradona din 1986, un adevărat kalaşnikov, Messi este un pistol cu apă, care nici diegomăcar nu stropeşte mereu.

Fac asta cu un scop pervers, sperând să fiu infirmat şi în finală micul barcelonez să facă un meci cu adevărat mare care să încline balanţa. Îmi recunosc simpatiile, cu două finale Argentina – Germania (1986 şi 1990) în perioada copilăriei – adolescentine, când orice vis este permis, am simţit că mă atrage mai tare tango-ul lui Maradona decât simfoniile beethoveniene executate de trioul Brehme, Matthaus, Voller.

Chestie de gust şi cum gusturile nu se discută sper că nu veţi arunca cu pietre.

Dincolo de piesa de gală din marele final, în Brazilia se mai joacă şi un vodevil cu gazdele condamnate să revină în iarbă, iarba care le-a oferit nenumărate satisfacţii şi de marţi seară un imens coşmar.

Foto cu Maradona – wikipedia, facebook

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212