Marea crăpelniţă, momentul zeamă de varză / Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/marea-crapelnita-momentul-zeama-de-varza-mondialul-metropolis/

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

Un articol de Dede's|16 Iunie 2014

Pe termen scurt poate fi rea, dar pe termen lung e iremediabil bună. Nu poţi să apreciezi binele până nu te confrunţi cu răul.

E uşor să emiţi păreri după un Spania –Olanda sau după un Italia – Anglia, dar spiritele puternice se arată după o dublă Elveţia – Ecuador, Franţa –Honduras. Sufletele tari cu meciuri proaste se testează. De altfel, aceste meciuri mi-au adus aminte despre o poveste superbă, nescrisă şi nespusă dar foarte apreciată de toţi aceia care nu au auzit-o.

În vremuri de mare restrişte planetară, în vremea când cartofii noi devin mai scumpi decât cireşele în pieţele dâmboviţene, un bunic, albit vremelnic, se decisese să facă un mare cadou nepotului preferat: dragostea pentru fotbal. Zis şi nefăcut.

Neinspirat, din cauza pensiei care se închipuia divă şi tot ţinea cure de slăbire, bunicul a decis să-l momească pe nepot cu o dublă a tricolorilor români, meciurile

Franţa - Honduras 3-0

Franţa – Honduras 3-0

cu Albania şi Algeria. Umăr la umăr, sau şold la şold cum ar traduce din engleză un fost preşedinte şcolit la Moscova, bunicul şi nepotul s-au pus pe privit.

Cum pe la noi Satana îşi bagă mereu coada, tactica lui Piţurcă a făcut zob demersul bunicului. Cum în toate poveştile există un final moralizator, nepotul întoarce cadoul iar la sfârşit îl găsim pe bunic expert în facebook şi vedetă de videochat, aproape milionar în euro.

Să nu ne lăsăm intoxicaţi de jocul fără perspectivă al hondurienilor, de plicticoşenia tactică a elveţienilor şi nici măcar de banda rulantă cu tâmpenii a comentatorilor TVR, ceea ce e mai bun abia urmează să ne fie servit, şi credeţi-mă nu e vorba de zeamă de varză şi nici măcar de minunatul borş din tărâţe, bomba antimahmureală.

Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Marea crăpelniţă şi Mondialul Metropolis – cinemagia, facebook

Pe Dede’s Îl puteţi citi şi pe blogul său, Lumea lui Dede’s

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212