Cum e corect? „Eu plănuiesc să plec” sau „Eu plănui să plec”?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-e-corect-eu-planuiesc-sa-plec-sau-eu-planui-sa-plec/

Nu, nu vă gândiţi la cine ştie ce îndrăzneală! Suntem într-un moment de criză neprevăzută şi mai totul devine imprevizibil, o criză care ne cuprinde pe fiecare în tentaculele ei, ca o caracatiţă. Brusc, s-au schimbat multe şi viitorul nu se mai lasă planificat. Nu sunt vremuri de făcut mari planuri, ba nici mici planuri. Vacanţa, de exemplu, pare un vis frumos, dar nu uşor de atins.

Un articol de Monica Andronescu|20 mai 2020

Eu, omul de rând, cu atâtea preocupări și atât de puțin timp la dispoziție, ce planuri am pentru vara asta? „Eu plănuiesc să plec la casa de la munte”. Foarte bine, pentru că pare o deplasare care nu presupune riscuri mari de infectare cu noul SARS-COV2, care a îngrozit lumea. Dar… eu „plănuiesc” sau  eu „plănui”? Cum e corect?

Să ne gândim, deci! Ne luăm după situații asemănătoare? E primul gând care ne vine în minte și nu de puține ori instinctul funcționează și în gramatică. Ce ar fi pe aproape? Eu „bănuiesc” sau „bănui”? Eu te „sfătuiesc” sau te „sfătui” să repari aparatul? Ce variantă e corectă? Sau sunt ambele variante corecte?

În limba română, conjugarea verbelor nu este chiar cel mai simplu lucru din lume, nici măcar pentru vorbitorii nativi. Misterul poate fi elucidat, din punct de vedere gramatical, dacă descoperim cum se comportă corect verbul respectiv, „a plănui”, și, desigur, verbele cu care l-am asemănat, „a bănui” și „a sfătui”.  Observăm imediat că forma lor de infinitiv se termină în „-i”, deci sunt verbe de declinarea a IV-a. Și, de aici, toată complicația. În limba română, nu toate verbe terminate în „-i” se conjugă la fel. Altfel, spus, se comportă diferit, deși fac parte din aceeași clasă.

„Eu plănuiesc să plec la casa de la munte” (nu „Eu plănui…”), „Eu bănuiesc că se întâmplă ceva” (nu „Eu bănui…”) și „Eu te sfătuiesc să repari aparatul” (nu „Eu te sfătui. Iată alegerile corecte. La indicativ prezent, persoana I singular, ele primesc desinența „-esc”, care, desigur, se modifică atunci când continuăm conjugarea verbului la celelalte persoane („tu plănuiești, el plănuiește” etc.).

Însă, subliniem, regula nu se aplică tuturor verbelor de conjugarea a IV-a, unele comportându-se altfel. De exemplu, „eu îmi închipui”. Și există și unele verbe din aceeași categorie pentru care se acceptă două variante corecte: „Eu cheltui” și „eu cheltuiesc”, „eu mă chinui” și „eu mă chinuiesc”.

Uneori, da, ne cam chinuim. Chiar și cu exprimarea. De ce? Simplu! Ca să fie corectă, trebuie s-o înțelegi, cu toate că, e drept, uneori cuvintele se comportă ciudat, nefiind previzibile decât până la un punct. Ca oamenii.

25
/02
/14

,,Plătiți locație?” Mulți am fi nedumeriți, cel puțin în primele momente, dacă ni s-ar adresa această întrebare. Am înțeles oare greșit? O fi spus persoana respectivă „ați găsit o locație”? Despre cum se folosește ,,locația” corect, aflăm astăzi la rubrica Dans printre cuvinte.

18
/02
/14

„1984” de George Orwell, „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley și - mai recent - ,,Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins fac parte din topul distopiilor. Distopie... opusul utopiei. Dar ce înseamnă, mai exact? Aflăm astăzi, în cadrul noii rubrici „Dans printre cuvinte“.

Page 4 of 41234