„De ce mă Uruguay” (fără virgule). MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-ma-uruguay-fara-virgule-mondialul-metropolis/

Ne amăgim! Oameni în toată firea ne lăsăm amăgiţi ca nişte proşti de nişte băieţi ajunşi în Rusia sub acoperire de fotbalişti. E genul de acoperire care-i place lui Putin, apropo…

Un articol de Cinesseur|22 Iunie 2018

Probabil că ne face plăcere să fim prostiți în față. O practicăm ca o formă perversitate intelectuală ce ne ajută să pretindem că fotbalul jucat în Rusia zilele astea e demn de un campionat mondial. Nu e! Credeți-mă, se joacă mai spectaculos în liga a III-a scoțiană (unde media golurilor pe meci e 3).

În schimb, Cupa Mondială a la russe ne propune un fotbal urât, meschin, cinic, puchinos. Murinicesc, cum bine zicea cineva. Nu am pretenția să văd 5 goluri în fiecare meci, dar am pretenția să văd și altceva decât slinoase demonstrații de minimalism tehnic și tactic.

M-am săturat să văd cum echipe mari, despre care se spune că ar putea sau ar trebui să câștige titlul suprem, depinde de perspectivă, jugulează fotbalul din minutul 4, minut în care au avut norocul să marcheze.

Granzii au asasinat de la bun început noțiunea de spectacol cu o frenezie sinistră ce impune o grabnică moțiune de cenzură. Nu-i de mirare că, într-un astfel de context, misiunea de a încânta ochiul a fost preluată de trupe mai mici, gen Peru, care deși pierd, pierd pe mâna (sau picioarele) lor.

Nu înțeleg… Dacă tot a devenit o marotă, de ce nu devine regulă, cum era pe vremuri moartea subită în prelungiri? Cel puțin am ști o treabă: jocul s-ar opri după primul gol înscris, indiferent când s-ar întâmpla asta și am avea scoruri de 1-0 peste tot. Adică s-ar ajunge fix unde suntem acum doar că mult mai repede. Ca spectator, timpul câștigat astfel ar putea fi investit în lucruri mult mai folositoare decât zgâriatul compulsiv al retinei timp de 90 de minute +.

În chip eminamente paradoxal, fiindcă mai toată lumea o vedea remorcată spre fazele superioare prin arbitraje scandaloase, singura „națională” care nu s-a închis după ce a trecut în avantaj a fost Rusia. Joc axat pe atac, generozitate, disponibilitate la efort… Cine va spune că a avut adversari accesibili e liber să-și administreze rapid o porție de ice bucket challenge. Adversar facil a avut și Portugalia. Și nu i-a folosit la nimic în afară de a se face de râs. Idem Brazilia. Ibidem Argentina.

Uruguayul e un caz aparte, Vine la Mondiale cu un ochi ațintit înainte, aspirând la performanțe răsunătoare, și cu unul privind înapoi, spre cele două titluri câștigate în vremuri de demult. De fiecare dată părăsește competiția fără ca vreun spectator neutru să regrete întâmplarea. Sper ca pattern-ul să funcționeze și de această dată. Tot ce am văzut mai odios în materie de fotbal la ediția asta e bifat de Uruguay. Prohod ideatic, doliu stilistic, scrâșnirea dinților: așa arată fotbalul jucat de Suarez, Cavani și restul.

De-aia mi-a și venit în minte numele unui poem de Gellu Naum (l-am pus ca atare în titlul acestui text), poem pe care-l reproduc mai jos:

De ce mă Uruguay

„Fiindu-mi dor de iarba ei elementară

de cavităţile în care îşi ascunde mierea

într-o bună zi lângă o streaşină pe o ploaie torenţială

am ieşit din pământ cu o carabină în mână.”

Nu mai e mult până acolo.

Foto: „De ce mă Uruguay”. MONDIALUL Metropolis – facebook

17
/07
/18

“Unu-i meșter mondial / Kylian MBAPPE / A scos Franța la un dans / Pe Champs-Élysées...” (ultima strofă) / Ce-a fost mai greu, Mondialul rusesc, a trecut. Urmează o vară fierbinte cu seri lungi și șprițuri reci, în cinstea epigramistului Păstorel, cel care a inpsirat și această poezioară, de 14 strofe, în formă continuată.

13
/07
/18

N-au mai rămas multe ore până la meciul pentru medalia de bronz: Belgia – Anglia (astăzi, de la ora 17.00). Și dacă unor concetățeni din urbea sa Mondialul din Rusia li s-a părut unul lung și plictisitor, domnul Spirache funţionar la prefectură, personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie, iubitor de Premier League și susținător pătimaș al echipei lui Harry Kane,  Trippier și Dele Alli, nu împărtășește pe deplin această impresie.

05
/07
/18

Când am început eu să bat mingea pe maidan, cel mai mare jucător al lumii era Pele. Până și televiziunea română a dat meciul lui de retragere, cel dintre NY Cosmos și Santos. Am învățat ce înseamnă să centrezi cu efect maxim, cu exteriorul, cu cele mai mici trei degețele ale piciorului, dintr-un filmuleț demonstrativ cu același Edson Arantes do Nascimento.

04
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Au muncit pe brânci / RADAMEL a suspinat / Și-au rămas doar cinci... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

03
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Suceau babaroase / LUKAKU a dat mai mare / Și-au rămas tot șase... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

02
/07
/18

Ca să nu-l mai fure somnu' și-n "optimile" din seara asta, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

Page 1 of 512345